Finalizarea rețelei de 11,6 km de piste pentru biciclete în Baia Mare este una dintre acele schimbări care stârnesc discuții, nemulțumiri și întrebări firești. Orice reconfigurare a spațiului urban vine cu disconfort: locuri de parcare regândite, trotuare redesenate, noi reguli de trafic și o perioadă de adaptare pentru șoferi, pietoni și bicicliști.
Dar, dincolo de aceste tensiuni de moment, direcția este corectă. Un oraș modern nu poate fi construit doar în jurul mașinii personale, al aglomerației și al poluării. Baia Mare are nevoie de alternative reale de mobilitate: transport public mai bun, spații pietonale mai sigure și infrastructură pentru biciclete, astfel încât oamenii să poată alege cum se deplasează prin oraș.
Pistele de biciclete nu sunt doar linii trasate pe asfalt. Ele înseamnă copii care pot merge mai sigur spre școală, oameni care pot alege o deplasare mai sănătoasă, un oraș mai puțin poluat și cartiere mai bine conectate. Înseamnă, în timp, o schimbare de mentalitate și o apropiere de modelul orașelor europene în care calitatea vieții este pusă pe primul loc.
Sigur, proiectul trebuie urmărit atent. Unde există probleme de execuție, semnalizare, siguranță sau coerență a traseelor, ele trebuie corectate. O infrastructură velo bună nu înseamnă doar kilometri finalizați, ci trasee funcționale, sigure și integrate firesc în viața orașului.
Ca președinte USR Baia Mare, cred că viitorul orașului nostru trebuie să fie mai verde, mai sigur și mai prietenos cu oamenii. Rețeaua de piste este un prim pas important. Nu rezolvă singură toate problemele de mobilitate, dar arată o direcție necesară: Baia Mare trebuie să devină un oraș în care spațiul public este împărțit mai echilibrat între șoferi, pietoni, bicicliști și comunitate.
Schimbările mari nu sunt niciodată simple la început. Dar dacă vrem un oraș mai respirabil, mai sigur și mai apropiat de standardele europene, trebuie să avem curajul să susținem astfel de pași și responsabilitatea să îi îmbunătățim acolo unde este nevoie.
Nu reinventăm roata la Baia Mare. Orașele europene pe care azi le admirăm pentru calitatea vieții au trecut prin aceleași controverse și prin aceleași rezistențe la schimbare:
Utrecht (Olanda): Olandezii au protestat în anii 1970 împotriva schimbării spațiului urban, dar decizia de a prioritiza infrastructura velo a transformat radical țara. Astăzi, peste 60% din deplasările zilnice din Utrecht au loc pe bicicletă, reducând masiv poluarea și aglomerația.
Paris (Franța): Parisul a eliminat mii de locuri de parcare în ultimii ani pentru a construi sute de kilometri de piste protejate. Deși inițial au existat nemulțumiri uriașe, numărul bicicliștilor s-a dublat, iar aerul și fluența traficului din capitala franceză s-au îmbunătățit vizibil.
Sevilla (Spania): În doar 18 luni, Sevilla a construit o rețea integrată de 80 km de piste de biciclete, sacrificând locuri de parcare. În mai puțin de patru ani, numărul deplasărilor zilnice cu bicicleta a crescut de la 6.000 la peste 70.000, devenind un model european de bune practici.
Ljubljana (Slovenia): Redefinirea centrului și conectarea cartierelor prin piste de biciclete a ajutat Ljubljana să devină Capitală Verde Europeană. Spațiul redat pietonilor și bicicliștilor a crescut valoarea spațiilor comerciale și calitatea vieții comunității.