În perioada 3–4 iunie 2026, am participat la Paris, la Reuniunea Consiliului OCDE la nivel ministerial, principalul forum anual de dialog strategic al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.
Am făcut parte din delegația României alături de doamna Oana Țoiu, ministrul afacerilor externe, de domnul Luca Niculescu, secretar de stat în MAE și coordonator național pentru aderarea României la OCDE, precum și de echipa României implicată direct în acest proces.
Pentru România, aderarea la OCDE nu este doar un obiectiv de politică externă. Este un proces de modernizare a statului, de creștere a încrederii investitorilor și de aliniere la standarde care pot aduce beneficii concrete pentru cetățeni, antreprenori și companii.
Tema reuniunii din acest an — „Getting Industrial Policies Right for Open Markets, Growth and Prosperity” — a pus în centrul dezbaterilor o întrebare esențială: cum putem construi politici industriale moderne, care să susțină competitivitatea, investițiile și reziliența economică, fără a închide piețele, fără a distorsiona concurența și fără a pierde responsabilitatea fiscală?
Din perspectiva României, această discuție este extrem de importantă. Economia noastră are nevoie de investiții serioase, de tehnologie, de firme românești mai puternice, de exporturi, de inovare și de o administrație care să înțeleagă mai bine realitatea mediului privat.
În prima zi a reuniunii, am susținut o intervenție în sesiunea dedicată statului facilitator: concurență, reglementări mai bune și responsabilitate fiscală.
Mesajul transmis a fost clar: România are nevoie de un stat care nu blochează inițiativa privată, ci o sprijină. Un stat care nu sufocă antreprenorii cu proceduri inutile, ci creează reguli clare, servicii publice eficiente, licențiere mai rapidă, digitalizare reală și un cadru predictibil pentru investiții.
Din perspectiva Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, reducerea birocrației nu este doar o temă administrativă. Este o politică economică. Fiecare autorizație inutil complicată, fiecare document cerut de mai multe ori și fiecare procedură lipsită de transparență reprezintă un cost ascuns pentru firmele românești.
În a doua zi a reuniunii, am avut o nouă intervenție în cadrul sesiunii dedicate alinierii politicilor industriale cu comerțul deschis, echitabil și cu menținerea unui teren de joc corect pentru toți actorii economici.
Poziția României este una echilibrată: avem nevoie de politici industriale moderne, dar nu de protecționism. Avem nevoie de securitate economică, dar nu de fragmentarea piețelor. Avem nevoie de sprijin pentru industriile strategice, dar nu de o competiție câștigată doar de statele care au cele mai mari bugete pentru subvenții.
Pentru o țară ca România, competitivitatea nu poate fi construită doar prin ajutoare de stat sau costuri reduse. Trebuie să concurăm prin reguli mai bune, administrație mai rapidă, investiții conectate la economia locală, firme românești integrate în lanțuri valorice, competențe, digitalizare și valoare adăugată.
În marja reuniunii, am luat parte la discuții cu Mathias Cormann, secretarul general al OCDE, și cu Stefano Scarpetta, economistul-șef al OCDE, despre provocările economice actuale, perspectivele pentru România și reformele necesare pentru consolidarea competitivității.
De asemenea, am participat la o întrevedere bilaterală cu doamna Lamia Kamal-Chaoui, director al OECD Centre for Entrepreneurship, SMEs, Regions and Cities. Discuția a fost importantă pentru zona de antreprenoriat, IMM-uri, dezvoltare regională și politici publice care pot sprijini mai bine firmele locale.
Pentru România, această dimensiune este esențială. Aderarea la OCDE trebuie să se simtă nu doar la nivel instituțional, ci și în viața economică reală: în felul în care statul lucrează cu antreprenorii, în accesul IMM-urilor la oportunități, în dezvoltarea regiunilor și în capacitatea firmelor românești de a se conecta la investiții, exporturi și lanțuri valorice internaționale.
Un element important al reuniunii a fost prezentarea progreselor României în procesul de aderare, inclusiv a celor 100 de reforme realizate în acest parcurs. Este un semnal că România nu tratează aderarea la OCDE ca pe un exercițiu formal, ci ca pe un proces de transformare instituțională.
OCDE trebuie să fie pentru România un accelerator de reforme concrete: mai puțină birocrație, reguli mai predictibile, instituții mai eficiente, investiții mai bine conectate la economia românească și o relație mai corectă între stat și mediul de afaceri.
România trebuie să treacă de la o economie care concurează în principal prin costuri la o economie care concurează prin calitate, tehnologie și valoare adăugată. Asta înseamnă investiții conectate la furnizori români, IMM-uri capabile să intre în lanțuri valorice internaționale, competențe noi pentru angajați, digitalizare aplicată în economie și o administrație care nu pierde timpul celor care produc valoare.
Pentru mine, ca reprezentant al Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, prezența la această reuniune a avut o miză foarte clară: să susțin o viziune în care statul devine un partener real pentru economie, nu o frână.
Acesta este sensul real al drumului nostru către OCDE: nu doar aderarea la o organizație internațională importantă, ci modernizarea profundă a modului în care statul român funcționează.
România are nevoie de instituții mai puternice, politici publice mai serioase, investiții mai bine orientate și o economie care oferă mai multe oportunități pentru cetățeni, antreprenori și companii.