Unde ieri dețineai 70% dintr-o companie care valora 100 milioane Euro, listezi 10% prin procedura ABB, reinvestești banii și azi deții 60% dintr-o companie care valorează 130 milioane Euro. Adică cu 8 milioane de euro mai mult.
Dar sunt politicieni din România care pretind că le știu pe toate, fără să aibă, de fapt, habar de nimic.
Așa s-au trezit unii să vorbească în aceste săptămâni despre procedura ABB în cazul companiilor de stat, spunând ba că e hoție, ba că ne vindem străinilor.
Haideți să clarificăm:
Statul român deține acțiuni la mai multe companii deja listate la Bursă: Hidroelectrica, ROMGAZ și altele. Același stat român s-a angajat atât prin PNRR, cât și prin Programul de Guvernare, să listeze trei companii de stat.
Având în portofoliu, din fericire, și companii performante, vrei să le valorifici și să o faci cât mai bine.
Absolut nimeni pe lumea asta nu cumpără acțiuni la companii de stat aflate în faliment, care sunt găuri negre pentru buget.
Când listezi o companie, poți să folosești:
IPO (Initial Public Offering): când compania intră pe bursă pentru prima dată;
SPO (Secondary Public Offering): vânzare ulterioară de alte pachete de acțiuni;
ABB (Accelerated Book Building): plasament accelerat către investitori instituționali.
Fiind vorba de companii deja listate, IPO sare din schemă.
Așa că haideți să comparăm SPO și ABB:
La SPO:
anunți public că listezi acțiuni
oricine poate cumpăra: cetățeni, fonduri, companii
lansezi anunțul cu 6-12 luni înainte
pregătești dosare voluminoase
e transparent și deschis
dar durează
prețul pe care l-ai anunțat azi poate să nu mai fie valabil peste un an pentru că piața poate scădea considerabil între timp
La ABB:
statul mandatează una sau mai multe bănci de investiții să coordoneze tranzacția
băncile contactează simultan zeci de fonduri instituționale mari (fonduri de pensii, fonduri de investiții, bănci de investiții), le transmite oferta și îi invită să liciteze
la proceduri pot participa inclusiv fondurile de pensii la care sunt înscriși peste 8 milioane de români
și le spui: „Listez pachet minoritar de acțiuni. Cine oferă mai mult?”
licitația durează 24-48 de ore
cel care oferă mai mult câștigă
banii intră imediat în contul statului
e rapid
toată procedura costă mai puțin
și prețul e cel din piață în acel moment (nu cel de peste un an, când nimeni nu poate ști cum vor sta lucrurile de fapt)
poate exista un discount față de prețul zilei și asta poate fi un dezavantaj, însă dacă piața scade cu 20% în cele 12 luni cât durează oferta publică SPO, pierzi mult mai mult decât orice discount acordat în ABB

Și mai e ceva foarte important în cazul ABB:
Banii vin rapid și nu stau blocați într-un sertar. Ei se investesc în companie, iar aceste investiții cresc automat valoarea ei.
Unde ieri dețineai 70% dintr-o companie care valora 100 milioane Euro, listezi 10% prin procedura ABB, reinvestești banii și azi deții 60% dintr-o companie care valorează 130 milioane Euro. Adică cu 8 milioane de euro mai mult.
Deși ai cedat acțiuni, valoarea reală pe care o deții este mai mare.
În propunerea pe care am prezentat-o Guvernului (nu decizie, nu obligație) am inclus și ABB ca variantă de rezervă. De ce? Răspunsul e foarte simplu: ca să nu pierdem bani europeni.
ABB nu e strategia principală, ci ca backup astfel încât să ne asigurăm că îndeplinim la termen jalonul 443 din PNRR, adică până pe 31 august 2026.
Dacă reușim cu restructurarea în timp util, atunci totul e perfect. Însă dacă nu ne încadrăm în timp, atunci ABB e plasa noastră de siguranță astfel încât să nu pierdem banii europeni.
Contrar opiniilor exprimate de politicienii care repetă iar și iar aceeași placă stricată, ABB este un instrument:
perfect legal
rapid și sigur
folosit pe toate bursele din Europa, inclusiv de Fondul Proprietatea în România.
Dacă cei care s-au perindat pe la guvernare din 2021 încoace ar fi respectat angajamentul pe care ni l-am asumat pentru a obține banii europeni, atunci procedura standard de listare trebuia să fie deja de mult încheiată și banii să fie acum în contul României.
Dar na, unii au rămas tot cu manipularea din anii ’90: „Nu ne vindem țara”.

