Am participat la ceremonia de comemorare a Holocaustului împotriva romilor – Samudaripen și am depus, din partea Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, o coroană de flori în memoria victimelor.
În noaptea de 2 spre 3 august 1944, 2.897 de romi și sinti rămași în lagărul de la Auschwitz-Birkenau – cei mai mulți copii, femei și oameni în vârstă – au fost uciși în camerele de gazare. Nu pentru ceea ce făcuseră, ci pentru cine erau.
România are propria pagină dureroasă în această istorie. În timpul regimului Antonescu, autoritățile române au deportat în Transnistria aproximativ 25.000 de romi. Aproape 11.000 dintre ei nu s-au mai întors, pierzându-și viața din cauza foametei, frigului, bolilor și condițiilor inumane.
Dincolo de aceste cifre, fiecare victimă a avut un nume, o familie și o viață care ar fi trebuit să continue. Iar romii nu sunt doar victimele unei istorii pe care o comemorăm. Sunt parte din istoria României, din cultura noastră și din comunitatea pe care o construim împreună.
Comemorarea își găsește sensul în acțiunile prezentului: în educație, în respingerea discursului urii, în combaterea discriminării și în garantarea unor șanse reale la educație, muncă și o viață demnă.
Asumarea istoriei nu slăbește România. O face mai lucidă, mai dreaptă și mai puternică.
Astăzi ne plecăm cu respect în fața memoriei victimelor și reafirmăm un principiu care nu poate fi negociat: demnitatea fiecărui om.